IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.
Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.
Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!
Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.
Stropi de suflet la vedere 
superb omul vostru de zapada! :)) imi inchipui ce veselie a fost la voi in curte, in vacanta nepoteilor! Se pare ca doar Azorel nu a inteles nimic din toata veselia :)))
Happy WW, Aurora draga! sa ai parte de o seara minunata! pupici
Carmen, Azorel nu era acolo! Era în coteţ se pregătea de ger mare şi de luptă cu viscolul!
Cred ca maine vom putea sa facem si noi un om de zapada, asa de tare a nins azi aici!
Happy WW Aurora!
Minnie, aştept poza!!! Să fie mai mare decât cel pozat de mine!
Ce simpatic este omul vostru de zăpadă! :))) Pălărioara mai ales…este atât de stylish!
Emilia, e îmbrăcat la o mare casă de modă, special pentru Miercurtea fără cuvinte!
Lui, omului de zăpadă, îi place iarna grea şi mie doar „Iarna grea”
Să ai o noapte liniştită.
abbilbal, Pot spune că este chiar îndrăgostit de zăpadă! Mi-a spus mie în secret!!!
elegant si cu o impecabila tinuta omul tau de zapada 🙂
Pandhora, l-am îmbrăcat de sărbătoare!!!!Este făcut în întregime de mine!
Zău că înțeleg ce zice cioara :)!!!
Tot așa aș croncănii și eu 😆
Mi-au plăcut mult versurile !
Ervin, da, din cauza frigului şi noi am croncăni ca ea!O seară liniştită să ai!
Ce bretonaș frumos are roșcovanul ! Să fie replica lui Morcoveață ?! Chiar dacă e iarnă grea, cred că nu-i pasă, i-ai pus fular și căciuliță.
Happy WW, Aurora !
Zina,
omul meu de zăpadă este unul nobil: are părul din coji de portocală!
Imi place palaria. E foarte originala! 🙂
cipbtro, este procurată cu mari dificultăţi din lada cu vechituri ! Omul de zăpadă o poate folosi ca paratrăznet pe timp de vară, cu condiţia ca să nu iasă din frigider!!!
ce frumos!
Sper sa apuc sa fac si eu un omulet de zapada pana vine primavara!
Lulu, trebuie doar să mănânci o portocală înainte… ca să ai cojile pentru breton!!!!!!
=) la asta nu m-as fi gandit niciodata.
Multumesc 😀
Lulu, îmbinăm utilul cu plăcutul!!!!
dar stiu ca a muncit cineva la omul de zapada ca e tare fatos si aranjat!
Spunsieu,
nu am muncit ci m-am jucat când l-am făcut. Nepoţii erau în jurul meu şi-mi făceau galerie! A fost mare bucurie! I-au dat şi un nume.Mulţumesc pentru apreciere.
Auraș, la voi a nins recent? La noi doar acum o lună. E atât de hibernală și creatoare de imagini poezia ta, încât omul de zăpadă pare a rosti aceste frumoase versuri! Ca de obicei, o reușită e și acestă poezie. Te pup, zi splendidă îți doresc! 🙂
Mirela, nici vorbă de ninsoare zilele acestea. Poza este de acum aprox. trei săptămânid a nins în toată ţara. Dacă vrei să fie „tacâm complet” la poezie, fă-i ilustraţia potrivită!!!
Aurora, cum la noi nu-i zapada, iata un bonhomme de neige virtual, muzical, simpatic si antrenant… 🙂 Ba apare si-o cioara care-i da târcoale si-apoi zboara… 🙂
– – –
Sanatate, inspiratie si-o iarna mai usoara, mai scurta… 🙂
Melanie, este drăguţ foc clipul. Mulţumesc. Il voi arăta nepoţeilor şi sunt convinsă că-l vor învăţa şi ei.
uite, omul de zapada
tare e dornic sa vada
prin ce sansa… fistichie
e erou de poezie!
sa-i spun sau sa nu-i spun? cuget…
sansa? pai cu „stropidesuflet”
chiar de e zapada afara
faci din iarna – primavara!
Vasile Dumitru,
Şansa lui cea fistichie
A constat într-o… tichie
Care neavând stăpân
căuta un cap mai bun
care chiar să o păstreze
Şi-amândoi să se distreze.
Of! Tichia-i fără noroc:
Capul s-a topit pe loc
Şi-acum iar e-n căutare
De un cap… ceva mai tare.
&&&&&&&&
Mulţumesc de compliment
Eşti amabil şi atent!
Primăvara m-am născut
Şi fireşte aşa sunt!
cioara, stalpi, zapada, ger
si latrat de Azorel!
gandul mi se face roata
la iernile de-alta data!
promoroaca-n pomi gramada,
stropi de suflet in livada
nori in mantie de nea,
primavara-n mintea mea! 🙂
Gramofon,
Flori de măr, flori de cais,
pimăvara e un vis…
stropi de suflet peste tot…
un volum cu tine scot!!!!!
un volum? e bine-asa!
incheiat cu „va urma!” 🙂
Consider acordul dat
Şi trec la versificat!
Ai o temă preferată,
Sau… lăsăm pe altă dată?
tema? nici nu am habar
si n-am rime-n buzunar!
dar imi place mult duelul
pe hartie, cu penelul!
🙂
n-am gasit alta rima!!!
Asta zic si eu că-i glumă,
(Ca să nu îi spun minciună!)
Cum n-ai rime-n buzunar
Când le torni ca din hambar?!
Si de-ţi place-a duela
Este bine şi aşa.
Intră, e deschisă uşa:
Eu ţi-am aruncat mănuşa!
rime? n-am! am doar cuvinte
ce se-aseaza potrivite
ca pe-o sarma randunele
si ma uit cu drag la ele!
uite, este dimineata
trebuie sa plec la piata
cumpar fructe si verdeata
si borcanul cu dulceata.
de mai multe zile-ncoace
o idee nu-mi da pace!
omul asta de zapada
are-un nume sa se vada?
daca mai dai un raspuns
o sa fie de ajuns
„Zapeziada” sa fie
asta lunga poezie!
Asadar te-ai prins, cred, sper:
Numele lui e HOMER!
🙂
Buna dimineata!
Bună seara îţi răspund
fiindcă nu pot să ascund
că „panoul” s-a blocat
şi-a rămas… nestudiat!
&&&
Deci, Homer azi l-ai năşit
Pe amicul „zăpezit”.
E frumos, să ne trăiască,
Rima să ne ocrotească!
De zăpadă ce să zic!
Nu se vede nici un pic.
Ba mai fu şi ceva ploaie
„Zăpeziada” e-n… şiroaie!
🙂
raspuns la strofa a doua:
****
plec la piata, in sfarsit!
daca ma intorc racit
o sa te cam strang cu usa
sa-mi dai inapoi… manusa!
🙂
Ei, cum e? Ai strănutat?
sau eşti gata de luptat?
Nu de alta, dar n-aş vrea
Să îngheţe mâna mea !
totu-i alb, pe trotuare
si in parc, si-n departare
asadar finul Homer
in week-end nu e somer!
recunosc, n-am stranutat
am scapat, deci, de luptat!
week-endu-i frumos sa fie
cu pace si poezie!
🙂
buna dimineata!
Vai de mine! Am uitat!
Biet Homer a aşteptat
Să fie felicitat
Că fu şi el botezat!
Greşeala am să mi-o-ndrept
Şi-o să vin în pas alert
C-o şampanie spumoasă
Şi… am săl aduc în casă!
Ii fac loc în frigider
Ca să aibă confort: ger!
Dimineaţa îi dau cvas
Şi seara îl pup pe nas!
Ah, Homer cel rasfatat,
sampanie, ger, pupat!
asa-i lumea, rasucita
fara rime potrivita!
unii-asuda la cuvinte
sa le-adune potrivite
altii stau degeaba-n ger
mai ceva ca un mon-cher!
cand e vremea de pupat
si la lume laudat
cel ce iese-ntai in fata
ia borcanul cu dulceata
iara cel ce-a asudat
mai are de… asteptat! 🙂
Cred că trebuie să-nveţi
Că aceia ce-s deştepţi
Dau din coate
Peste poate,
Fac ce fac şi la pupat
N-au deloc de aşleptat!
Cel timid ce stă la coadă
Şi cămaşa şi-o înnoadă
Sfiicios şi încurcat,
Ameţit şi timorat
Va rămâne,ia aminte!
Doar cu gândul la plăcinte
aaaaolica si valeu!
il cunosc, ala e… eu!
trebuie sa ma-nvat minte
si deacuma inainte
cand imi arde de placinte
sa imi zic: mai, stai cuminte! 🙂
Dar sunt, oricum, linistit,
Domnul a oranduit
ca sa aiba fiecare
o placinta, a lui, sub soare!
de-o fi buna sau de-i rea
mai conteaza? e a mea!
Tulai, mă! Frumos gândeşti
Şi bine le versuieşti!
D- asta, când nici gândeşti
Premiu-ntâi ai să primeşti!
iti spun, pe cuvantul meu
premiu-ntai am luat mereu
nu-i mister, nu se dezleaga!
premiu-ntai, dar de la coada!
Tu codaş? Cred că glumeşti!
Rima, versul, nimereşti
Tot ca şi un vânător
Când ţinteşte un condor.
Şi-atunci crezi că aş putea
Să accept c-ar fi aşa?
Nu oricine poate-nvârte
Rime potrivind cuvinte!
cat sa fie, oare, ora?
beau cafea cu Aurora
si fac rime cu Homer
ce se joaca afara-n ger!
iarna, sincer, nu imi place,
sunt mosul cu opt cojoace.
prefer vara toropita
cu greieri impodobita.
ins-asa imbulgareala
cu rime la nimereala
zau ca m-a facut sa-mi para
iarna asta – primavara!
Ora e târzie-n noapte.
Cafeaua s-a terminat,
Iar Homer în curte doarme
Cu Lăbuş îmbrăţişat!
Dar să nu fii întristat!
Chiar mâine pe înserat
In halat de catifea,
Te invit iar la cafea!
De e frig, am să fac focul.
Muzei am să-i dau iar bir
Bucuroasă să-mi iau locul
Lângă bardul din Cugir.
bardul e un biet mosneag
ce se sprijina-n toiag! 🙂
blogu-si canta aurora
ca un marinar la prora
iar Homer si cu Labus
obisiti de sanius
la desene animate
s-au retras. Asta da noapte.
numai vantul jucaus
se strecoara pe sub usi
ca sa-aduca „noapte buna”
din Cugirul de sub luna!
Dincolo de tastatură
Şi de sticla-aceasta dură
Toţi suntem adolescenţi
Fără griji şi zâmbăreţi.
Vâjâie afară vântul
Dar îi desluşesc cuvântul
Şi zâmbesc când se adună
Ca să-mi spună „noapte bună”!
Şi de-i vântul-mesager
M-am gândit şi eu să-i cer
Ca să bată încetişor
Să-ţi fie somnul uşor!
Asa om de zapada jovial,cum sa latre Azorel la el?!
O poezie in care finalul da savoare si farmec…final neasteptat as zice eu!
PS:Banuies ca omul s-a topit ,iar Azorel e tare multumit!
Darius, aşa este! Omul de zăpadă s-a topit şi nu a mai rămas din el decât căciuliţa şi nasturii! Fularul şi l-a adjudecat Azorel în chip de trofeu!
Frumoase versurile ,Omul de zapada e si el fericit!
O zi frumoasa!
Sorin, mulţumesc. Un om de zăpadă inspiră pe oricine!
Omul de zapada e foarte chipes 🙂
Superb accesorizat…asa ca nu ma mir de ce Azorel il considera un om real.
Frumoasa poezia!
Happy WW!
Elly weiss, Azorel era şi el dornic de … conversaţie! Mulţumesc!
Ninge iara,si cred ca omul tau de zapada se va remetamorfoza !…
Asa ca Azorel,mai are de furca cu asemenea naluci de zapada….ori prefera sa se intretina cu Andaluza la o serata muzicala?
Darius, cum să nu prefere Azorel , să stea cu Andaluza în ceas de seară? Doar ştii ce crai este!!! Mie mi-a povestit căţeluşa Zambilica a Papadopolinii după ce a scăpat de Bismark, o mulţime de povesti care m-au scandalizat !
Aşa că omul de zăpadă, n-are decât să-şi caute alt partener de dialog.
Pingback: Micul Prinţ | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Termitele turdene « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Probleme cotidiene | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Pe chibrituri: Peisaje « Blog de Filumenistă
Cat de mult imi place omul vostru de zapada, pare sculptat, ce idee minunata!, pe urmatorul cu siguranta vom incerca sa-i facem mainile in acest mod… daca doriti sa vedeti si omuletul nostru de zapada acesta e 🙂 http://kemell.k5.ro/wp-content/uploads/2013/01/om-de-zapada.jpg
ps. Sunt atat de fericita ca v-am „intalnit” in aceasta casuta virtuala, aveti o multume de poezii frumoase pe care le vom savura pe deplin.
Melly, m-am jucat şi eu! Era o plăcere să văd cum chipurile nepoţeilor radiau de veselie dinm ce în ce mai tare, pe măsură ce îl „sculptam”! Dacă modelezi un om de zăpadă, fă-i şuviţe de „păr” din coji de portocală!
Da am observat suvitele, iar asa cu ciupilica duce a … păcală 🙂
Vom face un om de zapada tot asa la inaltimea micutei, si-i voi sugera sa punem coji de portocala, o idee geniala! sunteti extraordinara! acuma doar zapada sa vina, ca am si ce poezie sa-i recit… pana acuma i cantam catecelul cu „omul nostru de zapada veseli vrea ca sa ne vada”.
Melly, abia aştept să văd cum arată omul vostru de zăpadă. Iţi trimit un e-mail imediat.
Ce frumos este omuleţul de zăpadă. Şi poezia este tare frumoasă! Multă veselie ne mai aduce iarna!
O zi frumoasă, doamna Aurora! 🙂
Alex, omuleţul de zăpadă a împrumutat din veselia copiilor care l-au luat ca tovarăş de joacă! Frumoasă iarna, nu zic nu, dar… parcă e mai frumoasă vara!
Pingback: Moloz – de la demolare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Sfatul sfătosului | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Urmele întâlnirii
Fain omuleţ! 🙂
O săptămână frumoasă, draga mea! 🙂
L-aş trimite să participe la un concurs de frumuseţe, dar mi-e teamă că se topeşte pe podium!Mulţam de urări.
Pingback: Haiduci au fost, … « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Pasiune arzătoare | Amintiri din filumenie
Pingback: Comunicare prin râs | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Pe chibrituri: Loteria Națională « Blog de Filumenistă
Mici cristale de zăpadă Cad într-una, fac grămadă,Straie albe să aştearnăLunga şi geroasa iarnă.
A da,il stiu de anul trecut! Din ce i-ai facut ochii si gura? Nasul pare un ardei,nu? E super!
Ochii din nasturi, nasul şi gura din ardei capia pus in poziţii diferite!Părul din coji de portocală!