Un căţel curios

Curios din cale-afară
Un căţel micuţ de ţară,
Întreba dulăul-tată
De-i la fel în lumea toată,

Fiindcă auzise el
Cum că într-un orăşel,
Oriunde priveşti pe stradă
Câinii au covrigi în coadă.

Se zburli dulăul tot,
Dându-i una peste bot:
– Tare prostănac mai eşti
De crezi astfel de poveşti!

Leneşul când e flămând
Şi de muncă n-are gând,
Crede că în altă parte
Îl va duce altu-n spate!

Vrei covrigi? Ai să-i găseşti
Oriunde ai să munceşti.
Dacă nu-ţi vei face treaba,
Nimeni nu-ţi va da degeaba!

Anunțuri

53 de gânduri despre „Un căţel curios

  1. Pingback: O zi din viaţa ta « Cristian Dima

  2. Pingback: Fapta bună | Ioan Usca

  3. Moralizatoare poezia ta si ai dreptate! 🙂

    Trebuie sa mai faci o poezie, raspunsul catelului, care la fel cum auzise de oraselul unde cateii umbla cu covrigi in coada, a mai auzit si de multe orase, intr-o tara, unde unde se munceste, dar toti stau si ravnesc sa-si cumpere un covrig, sau pensionarii asteapta sa prinda cevaoferte sau daca se poate…gratis. 😦

    Mi-a placut poezia.
    Este reusita! 😀

  4. Draga mea prietena, fermecatoarea ta poezie o voi comenta mai tarziu……..
    ………………………
    Astazi voi reciti Adrin Paunescu…si stiu cat l-ai iubit si cat l-ai pretuit.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    • Mirela, am plâns, am plâns deşi, pentru mine şi ştiu că şi pentru mulţi alţii, Adrian Păunescu continuă să trăiască în inimile şi memoria noastră ca poet, ca geniu, ca om şi român care şi-a iubit ţara infinit mai mult decât un regiment întreg de politicieni ai zilei. Aş vrea să mai vâd un om care să poată strânge la un loc atâta lume care sâ îl ovaţioneze până la delir din proprie dorinţă, aş vrea să mai văd un om care să reuşească să înflăcăreze şi să toarne iubire în suflete, iubire de ţară, iubire de părinţi, iubire pentru valorile româneşti, aşa cum făcea românul ADRIAN PAUNESCU…
      Titanul, poetul Adrian Păunescu era prin el ridicat în slava cerului. Ceea ce fac televiziunile acum este numai o încercare palidă de a repara tot răul pe care l-au făcut ignorându-l pe când era în viaţă.
      Steau lui va străluci pe bolta cerească, va străluci pe cerul literaturii, va străluci peste tot ce este romanesc .

      • ………………………………..

        ”Şi totuşi există iubire
        Şi totuşi există blestem
        Dau lumii, dau lumii de ştire
        Iubesc, am curaj şi mă tem.

        Şi totuşi e stare de veghe
        Şi totuşi murim repetat
        Şi totuşi mai cred în pereche
        Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.”
        ………………………………….

        Poetul va trai veșnic, Aura!

      • Mirela, ştiu, poeziile lui vor trăi veşnic, dar plâng fiindcă li s-ar fi putut adăuga încă multe, enorm de multe. Maestrul mai avea încă atâtea de spus!

  5. Asta să îţi fie drept morală,
    Căci cu mine nu-i de şagă.
    Cine-n viaţă nu munceşte
    Încet, încet se prăpăreşte!

    Căţelul tău e ca năbădăiosu` meu, care întrebat ce vrea să se facă când va fii mare răspunde nonşalant: „Pensionar” 🙂

    Calde îmbrăţişări!

  6. Tati, eşti neinformat.
    Astăzi unii au palat
    N-au muncit o zi în plus
    Şi iau şpagă cei de sus.

    Asta este replica căţeluşului la morala dulăului – tată. 😀

    Parcă mă simt din nou la grădiniţă cu poeziile tale, buni. Te îmbrăţişez cu drag!

      • În sistem este prea mic
        Dulăul nostru tătic.
        Sunt alţii mult prea mari
        Ce rod oase în zadar.

        Se trag sforile de sus
        Pentru orice os în plus.
        Cuţu mic şi isteţel
        Tare s-ar băga şi el.

        De ce 8 ore să muncească
        Când ar putea să lenevească?
        La câte oase va câştiga
        Şi-un palat îşi va trăgea. 😀

        Uite că nu mai pot să mă opresc din scris, buni. Mă molipseşti cu poeziile astea pentru pici. 🙂

  7. in afara de faptul căci creaţia dvs. e o fabulă, cum ar fi să scoateţi o carte pentru copii? versurile au tonalitate, e ca melodie fără negativ … daca intelegeti la ce ma refer

    • John Doe, greul nu constă în a scoate o carte (mai ales când ai bani să plăteşti editarea) greu mi se pare să cucereşti cititorii … A fi autor de cărţi pline de praf şi uitare în librării mi se pare o glorie mult prea jalnică. Am nevoie de certitudinea că ceea ce scriu nu va fi uitat imediat după citire, am nevoie de păreri autorizate şi am nevoie de mare, mare sinceritate. Iţi mulţumesc mult pentru gând şi pentru scânteia de speranţă pe care ai lăsat-o în urma ta.

      • am revenit si aseara dar inca nu se aprobase comentariul, o sa va raspund la mail de indata ce ajung la calculator acasa, o seara buna

  8. Pingback: Am crezut că pot | Gabriela Savitsky

  9. Pingback: AMURG DE TOAMNĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  10. Pingback: Poveste de vis (12) « Blogul lui Teo Negură

    • Vania, să nu spui aşa ceva în gura mare că dau năvală bronzaţii noştri (şi nu numai) în Krasnaia ploşcead (caracterele tastaturii nu-mi permit scrierea cu litere slave) şi precis că nu mai rămâne nici un biftec.

  11. Pingback: Boala lui PARKINSON « Madi şi Onu Blog

  12. Pingback: Dexign: noul site, la inaugurare. Design de brand « Mirela Pete. Blog

  13. Pingback: Cristian Dima

  14. Pingback: Tu unde te incadrezi? « Gabriela Elena

  15. În acestă noapte, poezia este în prim plan. Deşi ar trebui să fie tot timpul aşezată la loc de cinste, în viaţa noastră. Trăim prin poeezie, chiar dacă se încearcă să fim ca acel măgar pe care încerca stăpânul să îl determine să se obişnuiască, săracul, cu inaniţia…

    Gânduri bune şi numai bine în toate!

  16. Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (31) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  17. Şi pisica-i curioasă
    Se plimbă din casă-n casă,
    Pentru a vedea de este
    Pisiceala o poveste.

    Aşa mirosise ea
    Prin ferestrele de catifea,
    Când trăgea niţel
    De codiţa unui şoricel.

    Se-alinta felina dulce
    Prin răsfăţ bine o duce,
    Agilă şi prefăcută
    Dă din coadă şi ne cântă.

    Ne cântă şi ne încântă
    Prin gesturi şi e plăcută,
    Nu munceşte, se speteşte
    E tăcută ca un peşte.

    Vreau un soricel zglobiu
    Să-l scarpine pe muşteriu,
    Să-l trimită-n colţ de casă
    Unde viaţa e frumoasă.

    Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!

    • Geanina, din dorinţa de a-ţi răspunde în versuri pe măsură, am amânat pentru când mi-aş fi făcut timp, dar de sâmbătă încoace tot primesc musafiri fiindcă soţul meu este un Mihai şi nu reuşesc să mă adun. Iţi mulţumesc mult pentru poezioară, este drăgălaşă foc. Mă bucur mult că la mine vii în vizită cu suflet de copil . Şi eu te strâng în braţe şi te alint.

  18. Saru’mina.Dupa ce am citit poezia si replicile,gindesc in versuri.
    Ne-ai stropit pe toti cu sufletul tau de Aur a.

    S-ar putea sa gasesti imagini placute si la mine.In loc de citatie (ping).

  19. Ce as mai putea sa spun , are dreptate tata dulau dar …….
    Sunt tare trista a murit un mare om care mia incantat ani tineretii Adrian Paunescu ,fie ca steaua lui sa straluceasca alaturi de cea a lui Eminescu.

  20. .Pentru tine:

    Nu-i loc pentru iubire pe pamant
    Ofelia pe ape s-a-necat
    Actorii joaca Hamlet – rolul sfant
    Sub zodia fatalului pacat
    Veneam din tara-n tara-nspre a mea
    Si undeva, nici nu mai stiu precis
    Un vames imi ucise poze ta
    Iubirea e un lucru interzis

    E un cires, e un cires
    Cires sublim, cires sublim
    Care ne-asteapta sa-i fim hoti
    Sa-l jefuim – noi, noi, voi, voi, ei, ei, toti, toti

    Dar tu, iubirea mea, poti sa si mori
    Eu te pastrez intreaga, ochi si nervi
    Degeaba te tot vand negutatori
    Sclavia lor n-ai vreme s-o observi
    De gen neutru e acest destin
    Care pe oameni vrea sa-i tina reci
    Dar noi in masculin si feminin
    Ne impartim, ne-o imparti in veci

    Iubirea-i o anexa pentru multi
    Rulota unei vesele masini
    Dar noi, salbateci, tineri si desculti
    Ne vom iubi trecand prin foc si spini
    Iubirea nu e targul indecent
    In care dam ce ni se da-napoi
    Legalizati in orice parlament
    Aceasta conspiratie in doi

    http://www.astrismusic.com/audio/cenaclul_flacara_-_ciresul-455096/

  21. Pingback: BRAŞOV – PIAŢA SFATULUI – SCHIMBUL DE GARDĂ (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  22. …..Sunt multi care viseaza sa ajunga in Tara lui Mura-n gura unde , cica, ar umbla cainii cu covrigi in coada si….musai…sa fie si muieti posmagii…!!!
    Din pacate,de-o vreme,se-ntampla ca unii sa arate ca si cum ar fi gasit-o!!!

  23. Pingback: BRAŞOV – PIAŢA SFATULUI – SCHIMBUL DE GARDĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  24. Pingback: Rătăcire « Cristian Dima

  25. Minunata poezia cu o morala desavarsita. Aura, ce bine criptezi tu anumite mesaje, inclusiv cu tenta politica in fabulele tale. Adaug cateva versuri pentru catelul tau, doritor de covrigi in coada.

    Replica pentru catelus de la o pisica batrana:

    Tot mergand din loc in loc
    Poate dai peste noroc
    Si ajungi in vreo ograda
    Dintr-o tara unde nu sunt
    Caini pe strada…
    Si de va fi gerul crunt
    Un stapan te va purta
    Cu lesa si cu vesta…
    Caci vezi tu, mai pui,
    Pretul libertatii este
    Egal cu-al unei pedepse:
    Sa nu mai umblam hai hui!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s