Invăţăm scăderea!

Intr-un coş am zece mere,
Dintre care Nina-mi cere
Să-i dau două, fiindcă-i plac
Şi îi dau! N-am ce să fac!

Unul îl dau lui Andrei,
Vine Nelu, mai ia trei
Şi observ că parc-ar vrea
Să ia şi porţia mea!

Dar… Salut! Mă duc la teatru!
– Nu vezi că mai am doar patru?

Câte raţe-au strănutat?

Într-o curte, două raţe
Se ceartă ca nişte caţe.
Alte două le privesc,
Deci sunt patru, nu greşesc.

Două ciugulesc prin vase,
Socotim şi ştim că-s… şase.
Încă două vin cum pot,
Le-adunăm şi-acum sunt… opt.

Răsturnând o buturugă,
Alte două vin în fugă
Ca-nceput o ploaie rece
Şi strănută toate …zece!

Acum ştiu şi eu ca voi
Să număr din doi în doi:
Doi, patru, şase, opt, zece…
Sigur, nimeni nu mă-ntrece!

În pădurea fermecată,
Printre rugi cu frunza lată,
Un pitic cu fes şi blugi
Găsi zece buturugi.

Bucuros de-aşa-ntâmplare
Se-aşeză pe cea mai mare
Şi de-atâta mulţumire
Vru iar să le numere:

-„Una ici şi-alta colea
Două chiar în stânga mea,
Iar în faţă ca la teatru,
Rânduite mai stau patru.

Incă una mai încolo…
Vai de mine… sunt doar nouă!
Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-am greşit la socotit?

Când le-am găsit erau zece!
Ce minune se petrece?”

Tare s-a mai supărat!!
Iar şi iar le-a numărat,
Până a-nceput să plouă,
Dar degeaba! Ieşeau nouă!

Sări jos şi vru să plece,
Dar… ciudat! Acum sunt zece!

Misterul l-a dezlegat,
Când singur a constatat,
Că pe-aceea de sub el,
Nu o număra de fel!